Vixy

Vai, cum trece timpul! Cat de repede se duce...  Nu stiu unde, dar se duce. Iar odata cu el creste si pustiul nostru. Pfiuuuu, cum trece timpul! Am descoperit acum printr-un folder ratacit, primul aeroport pe care l-am realizat cand el avea 1 an si 11 luni. Pe zi ce trece imi este tot mai clar ca minunile acestea mici de omuleti curiosi si dornici sa invete si sa exploreze, nu au nevoie de jucarii scumpe si sofisticate, ci de noi alaturi de ei plus o cutie de pizza reciclata.  Iata ca viata ne-a oferit perioada aceasta cu pandemia, cel mai mare dar posibil: mai mult timp petrecut alaturi de ei. In epoca vitezei cand totul incepuse sa galopeze mai ca viteza luminii, o sa se spuna ca ei sunt copiii corona, cei care au castigat timp de calitate alaturi de parintii lor. Cum inainte de epoca metalului a fost cea a lemnului, jucariile noastre de lemn sunt de la Cristina si dupa atata timp inca arata ca noi, pentru ca sunt lucrate manual cu mare atentie si grija la detaliu. Ae

Avem un crocodil care a cam imbatranit. Are mai bine de 4 ani iar timpul si intemperiile apei, si-au pus amprenta pe spinarea lui. Este vorba de crocodilul antiderapant folosit de pusti la dus. A-nceput sa se descompuna, marginea s-a intarit si au inceput sa se rupa bucati de cauciuc din el. Tare teama imi este ca in curand vom ramne cu scurgerea infundata, asa ca de mult incepusem sa mormai ca este cazul sa-l inlocuim. Noi am incercat sa-i aratam lui Adrian ca nu tot timpul este necesar sa inlocuiesti un produs atunci cand apar defectiuni. Cum se rupe ceva, hop repede sa cumparam un inlocuitor nou. Nu, in nici un caz! Acolo unde s-a putut am reparat sau am incercat sa gasim solutii sa ne satisfaca nevoile momentului sau macar pana reusim sa gasim alta varianta fiabila. Cum tati este mereu axat pe solutii, (eu ma mai vait imediat cum dau de o problema) nu ne-a lasat balta nici de data aceasta cand intr-o seara in timp ce pustiul se balacea iar eu pescuiam bucatelele desprinse

Ne-am saturat de atata izolare, am plecat departe. Am ales o destinatie unde dorim sadam de multa agitatie, galagie, aglomeratie si forfota, doar asa ca sa ne treaca plictiseala si rutina singuratatii. Tocmai pe Luna ne-am gasit si noi sa aselenizam, unde am dat de o mai mare liniste. :) Inainte de a decola am reciclat hartia folosita pentru realizarea cascadei , cand am fost cu cortul in camping la munte, apoi am aruncat in tava cu nisip kinetic si cateva figurine tematice. Cand pustiul avea doi ani, tati si-a pus in practica abilitatile de mester tamplar si ne-a realizat o tava din lemn unde urma sa facem multe activitati senzoriale. Intre timp, a aparut in peisaj dulapul cu sertare pentru habitate, realizat de bunicul, astfel ca tava realizata de tati a cam stat pe balcon si era ocazional folosita. Dar de astazi a reintrat in drepturi depline, pentru ca este perfecta pentru a construi diverse activitati tematice, extra celor din dulapul cu 5 sertare, am zis sa o stergem de p

Sarbatori linistite si pline de lumina va dorim. Pastele de anul acesta a fost putin diferit, nu am avut bunicii fata in fata dar prin video conferinta am reusit sa povestim si sa punem tara la cale, cu multe vizite (sa recuperam perioada aceasta de covid) si vacante cu cortul... in gradina lor. Am bifat cozonacul, pasca si ouale rosii iar bonus a fost decorul mesei realizat impreuna cu pustiul.  Daca verdele din gradina bunicilor ne-a lipsit, am zis sa aducem noi pe masa de Paste acest decor inverzit, cu mios de primavara, de proaspat, de relaxare si bucurie in natura. Nu a fost absolut deloc greu de realizat, si presimt ca vom pastra masa in forma aceasta mai mult timp, nu doar cele doua zile de sarbatoare.  Sa va spun ca bradul de Craciun ne-a ocupat un sfert din sufragerie de pe 2 decembrie pana la sfarsitul lui ianuarie? :) Sunt curioasa cat o sa rezistam cu masa astfel aranjata. Nu m-as plange pentru ca iti da o stare de bine, de relaxare si de permanenta sarbat