Când viața practică se întâlnește cu o activitate de comunicare și limba română, ajungi să ai toate borcanele și borcănelele din bucătărie, frumos etichetate și foarte bine organizate. De mult timp doream să-mi etichetez și să-mi notez timpii de fierbere pentru anumite cereale, pseudocereale și diferite paste (pentru că da, pastele din năut fierb mai puțin față de cele din mazăre, sau hrișcă sau orez), iar după un timp de la transferul acestora în recipientele mele, mai mereu uitam ce scria pe ambalajele și pungile acestora. Pornind de la o necesitate "vitală", aș putea spune, de a mă organiza mai bine, s-a ajuns ca puștiul să pună stăpânire pe această etapă din bucătăria noastră. Imediat cum m-a văzut că fac prima etichetă, a sărit în sus cu un entuziasm debordant: "- Eeeeuuuu! Mamaaaaa, vreau să fac eu etichetele! TOATE eticheteleeee!!!" Na, poftim! Așa am ajus un observator în tot acest proces iar oportunitatea de a-l vedea cum singur și-a exprimat dorința să fa