Vixy

Am pornit de la punga cu pesmet cumpărată în perioada izolarii datorită noului virus COVID, iar ieri am descoperit că pe lângă conținutul dorit am achiziționat și 7 insecte stafidite, înghesuite în partea lipită a ambalajului. Ținând cont de condițiile actuale ale conținutului suspect, am hotărât că destinul acestui pesmet este să fie frumos implicat într-o activitate senzorială decât să ajungă rumenit pe un șnițel. Zis și făcut! Dacă tot avem proaspăt întipărită în minte vizita făcută  Vulcanilor Noroioși  (vezi articolul  aici ), am ales ca lait motivul zilei de astăzi să fie tot vulcanii și să ne bucurăm de un joc de rol. Am turnat toată punga cu pesmetul suspect într-o cutie, i-am adăugat câteva cratere din cofraje pentru ouă cărora le-au ținut companie trei bucăți de soarță de copac, apoi am invitat o parte din populația lego să vină să viziteze Pâclele din sufrageria noastră. Etapa distractivă a activității a presupus ca puștiul să fie responsabil pentru erupțiile vulcanice, iar

Vineri seara îl întreb de Domnul Tati (apelativ inventat de puști) dacă are planuri pentru sfârșitul de săptămână, iar în caz că nu, ce facem? Liberi de program, am ales repede o escapadă de o zi. Pentru că vremea este încă foarte frumoasă, cu soare plăcut în adieri de vânt blînd iar ploile toamnei nu și-au intrat în drepturi, am decis să revedem Vulcanii Noroioși (ne vizitabili pe timp ploios). Sâmbătă am plecat destul de târziu din București, undeva spre ora 10:00, dar pentru că temperatura din timpul zilei nu mai ajunge la 39 de grade în câmp deschis (în timpul vizitei vulcanilor nu prea ai posibilitatea să te adăpostești la umbră) am zis că nu este nici o problemă această mică întârziere. Și s-a dovedit că nici nu a fost. Aer liber, temperatură plăcută, lume puțină. În urmă cu 8 sau 9 ani vizitasem în doi, acești Vulcanii fascinanți și Noroioși din Subcarpații Buzăului, mai exact Pâclele Mari din zona comunei Scorțoasa. După mai bine de 7 ani de la acea vizită, cănd Adrian avea 3 a

Săptămâna trecută publicam pe facebook o fotografie cu Adrian exersând adunarea cu ajutorul unui material Montessori (grupa de vârstă 3 - 6 ani). Mai exact, lucra cu tabelul cu lamele pentru adunare.  În urma acelei fotografii am primit mai multe mesaje cu întrebări de unde ar putea achiziționa materialele respective sau dacă nu le pot face cumva să fie accesibile și pentru studiul în particular, acasă. Toată saptămâna am lucrat intens și am adaptat designul pentru tabel astfel încât să fie ușor de realizat acasă (dacă ai o imprimantă ce poate tipări pe format A4), am organizat materialele tipăribile pentru adunare, am fotografiat pașii de lucru, am încercat să-l surprind pe puști cât mai clar în timp ce lucrează cu acestea, pentru a crea o broșură explicită și bine documentată să fie cât mai ușor de pus în practică de cei ce doresc să folosească materialele și să facă activitățile aferente. Deși, noi aveam deja materialul cu tabla și șipcile din lemn, după ce am finalizat designul, a

Săptămâna trecută mi-au reapărut în calea virtuală o serie de fotografii de la National Geographic, ce subliniau viața animalelor marine într-un mediu poluat. Capcanele pungilor de plastic și tot felul de obiecte care nu au fost reciclate ci au ajuns în oceane.  Pornind de la acele fotografii, deși le mai văzusem cu ani în urmă tot m-au marcat și m-au întristat tare mult, mi-am propus să abordez acest subiect printr-o activitate captivantă pentru Adrian, să discutăm despre poluare și ce putem face pentru a o diminua. Știu că nu cu o floare se face primăvara dar cu siguranță este un început și dacă noi toți am contribui cât de puțin, cu siguranță se va vedea la nivel global. Nu vreau să fie un articol cu statistici și imagini șocante pentru a sensibiliza lumea, cred că există destul de multe informații ușor de accesat printr-o simplă căutare în google.  Vreau doar să vă arăt cât de surprinzătoare este puterea de înțelegere a celor mici și empatia de care dau dovadă. Cel puțin mie, puști