Treceți la conținutul principal

Ceasul

Pe la varsta de 3 ani si ceva, tin minte ca pustiul incepuse sa prezinte ceva mai mult interes pentru ceas. Mereu intreba cand vine tati de la serviciu, si fugea la ceasul aflat pe masuta din sufragerie. Fiind cu cifre romane ma ruga sa ii arat cu degetul ora.
In camera lui are un ceas digital cu lampa, la care putea sa identifice cifrele, doar ca era putin confuz cand seara arata ora 20:00. Tinand cont de acest lucru, am ales sa aman momentul detalierii acestui aspect, ci am ramas la abordarea: este ora 8 seara sau 8 dimineata.

In aceasta perioada de interes maxim, am facut o modificare ceasului din sufragerie. L-am desfacut si am lipit o hartie ce reprezinta ora cu cifre arabe, cele pe care Adrian deja le recunostea.


Pentru a identifica usor cifrele orelor si minutelor, le-am facut de culori diferite iar limba minutarului am vopsit-o exact in culoarea cifrelor ce reprezinta minutele. Orele sunt negre iar minutele turcoaz (sa se asorteze cu vopseau carcasei).

I-am spus ca pentru a identifica ora corect, cand ajunge limba neagra in dreptul linei groase, poate sa spuna cifra din dreptul acesteia. Pentru minute l-am lasat sa spuna cifra cea mai apropiata de limba turcoaz, nu am insistat sa numere liniutele subtiri.

In cel mai rau sau cel mai fericit caz, avem o marja de 5 minute in plus sau in minus.




Am fost suprinsa sa observ cat de repede a prins ideea, iar seara, cand a venit tati, primul lucru pe care l-a facut a fost sa ii arate ceasul si sa ii spuna la ce ora a ajuns acasa.
Cateva zile la rand a alergat in fata noului ceas, cu un mare entuziasm, si ma intreba de cateva ori pe zi daca ora este asa cum o spune el.




Comentarii