2 aprilie 2020

A 2-a zi in camping

Succesul avut cu amenajarea camerei pentru mers cu cortul, l-a facut pe pusti sa planifice activitati pentru 4 saptamani la munte. De fapt, nici nu am plecat de la munte pentru ca nu a vrut sa strangem nimic din camera, am lasat chiar si "focul" aprins.

Binenteles ca ne-am strans selectiv gunoiul pentru a respecta natura. Si sa nu vina ursul, va povestesc mai tarziu despre acest subiect.

Ziua doi de camping blocati la munte.

Primul pas, sa ne orientam prin acest peisaj montan. Suntem pregatiti? Sigur ca da, ne apucam de cartografiat zona. Astazi vrem sa ajungem la lac sa pescuim, evident ca vom pescui sportiv. :)

Asa ca ne-am pus impreuna pe treaba sa avem inca pe lumina harta gata, doar dorim sa avem timp si de pescuit.


Harta ar trebui sa fie o reprezentare grafica in plan orizontal a Pamantului deci ne-am ghidat dupa elementele din camera, pozitionand cascada in stanga cortului iar muntele in spate spre dreapta.

Adrian s-a gandit ca in padure sunt si animale salbatice asa ca a desenat vulpe, iepure si...  atentie urs!
Avem indicator de atentie urs, siguranta inainte de toate, nu?





A inceput cu realizarea cortului, decupand un triunghi din carton maro. Desi noi nu avem cort real ci o simpla improvitatie cu un cearceaf, el a desenat un fermoar iar in cort este chiar el.
Bine, realitatea este ca e mai bun acest cort decat cel real, avand un suport de lemn special creat (coada de matura) si un material prelucrat hidrofob (o tesatura gasita in dulap :) ).



Padurea de brazi a fost decupata din carton verde iar muntele a dorit sa il desenez eu.




Cu doua carioci a desenat cascada iar apa unde a pescuit a fost decupata din hartie creponata albastra. Mototolita si lipita da volum si arata foarte frumos.


La final era nevoie de traseul turistic. Se observa ca a plecat de la cort si rabdarea de a trasa puncte mici a cam luat sfarsit cand a trecut de zona cu iepuri. Apoi a galopat pana la cascada. :))

Se grabea la pescuit, pestii asteptau de ceva vreme.


Am incheiat cu planul pentru ziua urmatoare:
"- Mama, maine vreau sa mergem sa culegem ciuperci! "

30 martie 2020

Plecati cu cortul

Oficial, astazi se implinesc 38 de zile de cand stam acasa, asa ca... GATA, am decis sa ne luam lumea in cap. Facem bagajul, luam cortul si plecam haihui, intr-o super viteza spre zone mai inverzite, mai stancoase, mai frumoase. Departe de stiri cu virus ucigator, departe de stres, departe chiar si de cei dragi (ca sa ii protejam).
Plecam sa invatam lucruri noi si sa ne regasim linistea interioara, unii dintre noi. Sa ne campam langa un parau, poate si pescuim ceva, apoi sa ne relaxam la un foc de tabara.
De mentionat ca aceasta este prima experienta cu cortul a pustiului.

In prima faza locatia trebuia bine aleasa, fara aglomeratie, fara galagie, fara mizerie. Auzisem ca pe "Creasta Balconului" era cam alomerat, cineva tot incearca sa faca ordine de 3 zile si se pare ca a lasat totul vraiste, asa ca am optat pentru "trecatoarea de vest a Camerei lui Adrian".
S-a dovedit a fi cea mai buna alegere!

Iata cum arata partea de rasarit inainte de a campa noi. Dupa aparitia noastra a aparut o cascada din saci de gunoi albastri, ce se pravalea pe niste stanci din hartie craft reciclata de la ambalajele cadourilor primite de pusti de ziua lui. Forma la baza cel mai fain loc de pescuit, plin de pesti colorati si vioi ce se lasau atat de usor atinsi chiar si cu mana.


Spre nord, avem un versant stancos de toata frumusetea, cu niscaiva vegetatie mutata de localnicii din zona, nu foarte indepartata, a "Vaii Sufrageriei".



Nu am ajuns la bunici sa imprumutam cortul lor, dar am improvizat un cort tip A dintr-un cearceaf de pat, asezat pe coada unei maturi care sta sprijinita de pervaz si suspendata de aplica din tavan.


Va spun de pe acum ca nu a dormit nici macar o secunda la pranz. Si-a luat chiar si gustarea de dupa amiaza in cort iar activitatile desfasurate nu au fost putine.


In timp ce discutam despre varianta potrivita de a pozitiona cortul, de ce nu este in regula sa fie pus langa stanci ce par cazute recent sau in zone inundabile, sau unde este risc de avalanse, ma trezesc cu el ca ma intreaba pe un ton foarte grav si apasat:
"- Mai MAMA, de ce ai pus cortul atat de aproape de apa?"
:)))


O alta lectie care l-a captivat, a fost cea de viata practica si anume: manuirea unui briceag multifunctional elvetian. I-am explicat ce poti face cu fiecare componenta a briceagului si ce parte este necesara pentru a desface conserve cand acestea nu au cheite de deschidere iar el a simulat ca are nevoie de conserve cu boabe de fasole. Cica ar merge de minune cu un peste proaspat la gratar.





Vazusem ca la baza cascadei se stransesera multi pesti, pe tot parcursul zilei a tras vreo 3 reprize de pescuit pentru ca la cina avea de gand sa hranim tot campingul cu peste la gratar.






Ne-a prins seara la cort, asa ca focul de tabara realizat hartie colorata creponata iar bustenii sunt role ramase de la servetelele de bucatarie a fost luminat de o instalatie cu leduri si baterii.


Pe la ora 18:00 l-am anuntat ca ar fi cazul sa inchidem campingul.
Grav moment! TRAGEDIE cu lacrimi de crocodil.
Cica el este campat 4 saptamani.


Totul a ramas neatins, doar coada maturii am dezlegat-o de firul prins de aplica din tavan, sa nu stea mult timp cu greutate agatata si sa dam in alte incidente.

Partea buna este ca avem culoar liber de la pat spre usa din camera , in caz ca sunt urgente la noapte pentru mers la baie.
Maine, o luam de la capat. Si tot asa cica vreo 4 saptamani.

"- Mama, maine o sa ma trezesc foarte de dimineata!"

9 martie 2020

Cuvinte in raze de soare

Ador soarele si ma bucur nespus de mult ca avem toate geamurile casei, orientate catre lumina, catre caldura, catre viata, catre bucurie.
Primele raze ale soarelui le intrezaresc dimineata in camera noastra, chiar stand in pat, iar spectacolul culorilor apusului ne rasfata privirile la fereastra sufrageriei.
Uneori jucam teatru de umbre , asa cum am prezentat aici, stand cu spatele la fereastra iar soarele in apus este pe post de reflector.
Recent mi-am amintit ca aveam aceste litere mari, colorate si transparente, care pot fi folosite tot la apus, cand umbra e lunga si formeaza siluete magice.
Le-am pus intr-un cosulet pe masa si am lasat imaginatia sa zburde. Nu mult, cam pana a fugit soare la somn si nu am mai avut umbre.
Am dezvoltat partea de limbaj, formand cuvinte, iar pozitionarea literelor in picioare a lucrat nitel la rabdarea si concentrarea celui mic.










4 martie 2020

Asta e a mea!

Eu: Care este cana mea?
Pustiul: Asta e a mea!
Tati: A mea e pe masa.
Eu: Nu, a ta e pe noptiera!
Pustiul: Asta e  cana mea!
Eu: Stiu ca eu am pus cana mea pe coltul mesei.
Pustiul: E a mea!
Tati: Eu nu am dus cana pe noptiera, e cana mamei.
Eu: E a mea? Eu am lasat cana aici!
Pustiul: Tati are cafea in ea. Asta e a mea!
Eu: Sunt doua pe masa, care este a mea? Merg sa le spal pe toate!

Cam asa decurg lucrurile cand ai cani simple si uiti pe unde le lasi. Aveam un marker pentru portelan si am decis sa elimin orice conflict cu membrii familiei mele.
Am complotat cu Adrian sa il facem pe tati pisoi, eu am votat sa fiu vulpita iar el a dorit masina.
Dupa ce am facut schite pe hartie (observati va rog ca vulpea a fost cel mai greu de multumit), am desenat cu markerul pe canile curate si uscate.



Pustiul a preluat foaia cu schite si a adaugat diverse detalii, a suprascris si a desenat pe contur.



Ca sa fie totul si mai clar, fiecare desen are bula cu mesaj. Evident, pustiul zice: "Cana mea!" :)))


Pe marker era mentionat ca dupa ce stau 4 ore sa se usuce, este nevoie sa fie bagate 90 de minute la 160°C.
Daca tot am incins cuptorul, am aruncat si dovleacul de la strabunica sa se coaca pentru o placinta mult ceruta de Adrian.


Bip! Bip! Biiiip!

Gata, cuptorul a terminat.
Spalate cu detergent de vase, sunt deja puse la treaba. Sa vedem, acum cine mai incurca minunatiile acestea de cani.


Seara cand a venit tati acasa, i-am aratat cadoul si l-am intrebam daca este usor de intuit cui apartine fiecare cana.
Tati: - Eu sunt pisoi? Dar de ce am ochelari?
Pustiul: - Pentru ca porti ochelari, tatiiii!
Tati: - Dar vulpita de ce are coronita?
Eu: - Pentru ca sunt printesa casei!
Pustiul: - Iar eu sunt masina, tati! Uite, pot sa fac cu ochiul.


24 februarie 2020

Cartitel

Rezonand cu ideile Mariei Montessori, am incercat, si inca incerc sa o pot pune in practica si pe cea legata de expunerea copilului la cartile cu povesti ce contin personaje ireale, fantome, monstrii, supereroi, animale cu superputeri, cam pana in jurul varstei de 6 ani cand copiii pot face diferenta intre imaginar si real.
Nu mi-a iesit foarte bine si nu am putut chiar 100% sa ma abtin sa nu cumpar carti respectand acest criteriu, dar clar am triat fantastic de mult din ce am primit sau achizitionat si m-am rezumat la actiuni reale, ce le putem regasi in viata noastra de zi cu zi, posibile chiar daca unele personaje sunt intruchipate de animale.
Cautand si sortand am descoperit extrem de multe carti frumoase (cei drept, multe nu sunt traduse in romana) cu teme minunate si iustratii fabuloase ce respecta realitatea inconjuratoare.

Pe Cartitel as fi putut sa il cunosc in urma cu vreo 30 de ani, dar abia anul trecut am aflat de existenta lui si din curiozitate am cumparat cartea.


In prima faza am fost reticenta sa i-o citesc pustiului dar el are acces la animale reale si stie deja ca acestea nu pot vorbi limba noastra si nu pot actiona precum oamenii. Am pus accentul pe analogii dragute (tepii ariciului sunt precum o perie, clestii racului pot taia precum o foarfeca, paianjenul tese panza precum oamenii tesaturile) si pe partea interesanta a cartii si anume, procesul obtinerii unei tesaturi din in, generozitate, prietenie, ajutor neconditionat, iar recent, mi-a venit ideea cum am putea lucra pe partea de limbaj, cu ajutorul unei activitati senzoriale.


Jocul este destul de simplu: dupa ce intr-o noapte l-am modelat pe Cartitel, am ascuns intr-o cutie cu nisip cateva obiecte.
Adrian alaturi de Cartitel, descopera micile comori ascunse in subteran in timp ce sapa galerii prin pamant, in cazul de fata prin nisipul kinetic. Apoi sunt frumos aranjate si etichetate iar el trebuie sa asocieze obiectul cu numele acestuia.




Pe langa cele descoperite si mentionate de Cartitel in carte, am mai adaugat eu cateva obiecte, fara sa tin cont de o regula anume, ci pur si simplu catoful, morcovul si rama sunt des intalnite in pamant.



Spor la joaca!

Voi ce activitati faceti inspirati de aceasta carte?


12 februarie 2020

Suruburi si piulite

Aseara am descoperit intr-o punga pe balcon, materialele acestei activitati. Adica, niste bucati de lemn, gaurite de tati, ratacite printre suruburi si piulite.
Am slefuit laturile si gaurile ce aveau aschii si am zis ca merita sa incerc.
Imi amintesc foarte clar ce tip de activitate aveam in plan sa-i pregatesc pustiului, dar ma gandeam ca poate a trecut destul de mult timp pana sa i-o prezint, iar el ar fi depasit momentul rafinarii miscarilor.
M-am inselat!
Asocierea si potrivirea piulitelor pe dimensiunile corespunzatoare suruburilor s-a lasat cu o portie de concentrare.






5 februarie 2020

Corpul uman - organele interne

Pe la finalul lunii ianuarie, pustiul nostru a avut parte de prima enteroviroza. M-am simtit extrem de vinovata ca in noaptea cu pricina, a vomitat din ora in ora iar seara mancase extrem de mult ceva gatit de mine la cuptor. Am crezut ca ouale folosite in preparat au fost alterate si de aici a pornit totul, dar dupa doua zile tati a avut acelasi episod si apoi dupa inca doua zile m-a palit si pe mine "distractia".  A doua zi s-a lasat cu dureri musculare, si am cam zacut pe rand. Deci, clar a fost viral, iar ziua libera de 24 ianuarie a fost memorabila.
Despre corpul uman, schelet, membre si tot felul de discutii in baza intrebarilor pustiului, am tot avut parte dar de data aceasta a fost un bun prilej sa pun cap la cap cateva activitati tematice cu accentul pe organele interne si rolul acestora.



In prima faza am citi despre germeni, ca ei sunt cei responsabili de imbalnavirea noastra. Cum ii putem contacta si cel mai important cum putem sa ne ferim, ca sunt bacterii si virusuri si cum se inmultesc in corpul nostru.



"Anatomy" este o carte minunata, cu decupaje laser extrem de atractive. Este o carte fragila datorita  multor elemente mici decupate in hartie, insa el a fost extrem de atent si delicat cu rasfoirea ei.
Pur si simplu ne-a fascinat.





Cardurile folosite pentru numirea organele interne fac parte din seria Montessori de la editura gama. Apoi asocieri figurine cu imagini.





Prezentarea lor a fost facuta conform lectiei in trei pasi iar cand am vazut ca le identifica si le numeste corect am trecut la macheta cu bust/torso pentru a le vedea pozitia in interiorul corpului uman.
Cu ocazia folosirii acestei machete a putut sa faca diferenta, in functie de pozitia durerii, daca este vorba de disconfort la nivelul stomacului (conform experientei recente cu enteroviroza: greata, voma, durere) sau este vorba de crampe provocate de gaze in intestin si atunci este posibil sa aiba nevoie sa mearga la toaleta.
La fel, cardurile folosite si de aceasta data fac parte din acelasi set cu cele de mai sus.






Puzzle-ul in straturi si alfabetul mobil le mai folosisem, deci nu erau o noutate pentru el.






Pregatisem cateva schite cu organele interne pentru a le colora, dar nu a prezentat interes aceasta activitate decat pentru a scrie denumirea acestora. Oricum coloratul nu a fost niciodata o atractie pentru el, in schimb am observat ca in ultima perioada a preferat sa deseneze.
Eh, fiecare cu pasiunile lui. Nu am insistat si nu-l voi presa in vre-un fel in aceasta directie, doar ii ofer posibilitatea sa aiba acces la ea, in caz ca doreste sa si coloreze.





Ma gandeam ca dupa o perioada sa fac trecerea catre cele 5 simturi, deci tema va fi tot corpul uman doar ca va fi pus accentul pe un segment aparte.
Am deja facute materialele pentru partea tactila si abia astept sa le unim cu celelalte simturi.

30 ianuarie 2020

Ceasul

Pe la varsta de 3 ani si ceva, tin minte ca pustiul incepuse sa prezinte ceva mai mult interes pentru ceas. Mereu intreba cand vine tati de la serviciu, si fugea la ceasul aflat pe masuta din sufragerie. Fiind cu cifre romane ma ruga sa ii arat cu degetul ora.
In camera lui are un ceas digital cu lampa, la care putea sa identifice cifrele, doar ca era putin confuz cand seara arata ora 20:00. Tinand cont de acest lucru, am ales sa aman momentul detalierii acestui aspect, ci am ramas la abordarea: este ora 8 seara sau 8 dimineata.

In aceasta perioada de interes maxim, am facut o modificare ceasului din sufragerie. L-am desfacut si am lipit o hartie ce reprezinta ora cu cifre arabe, cele pe care Adrian deja le recunostea.


Pentru a identifica usor cifrele orelor si minutelor, le-am facut de culori diferite iar limba minutarului am vopsit-o exact in culoarea cifrelor ce reprezinta minutele. Orele sunt negre iar minutele turcoaz (sa se asorteze cu vopseau carcasei).

I-am spus ca pentru a identifica ora corect, cand ajunge limba neagra in dreptul linei groase, poate sa spuna cifra din dreptul acesteia. Pentru minute l-am lasat sa spuna cifra cea mai apropiata de limba turcoaz, nu am insistat sa numere liniutele subtiri.

In cel mai rau sau cel mai fericit caz, avem o marja de 5 minute in plus sau in minus.




Am fost suprinsa sa observ cat de repede a prins ideea, iar seara, cand a venit tati, primul lucru pe care l-a facut a fost sa ii arate ceasul si sa ii spuna la ce ora a ajuns acasa.
Cateva zile la rand a alergat in fata noului ceas, cu un mare entuziasm, si ma intreba de cateva ori pe zi daca ora este asa cum o spune el.




23 ianuarie 2020

4 la rand

Am inceput sa fac ordine pe HDD-ul mobil (unde am mii de fotografii ne sortate) si ma tot minunez cate activitati am cu pustiul nostru, de care am uitat complet.
Una dintre activitati este pusa in scena cu ajutorul jocului "4 la rand". Vazand data cand au fost facute fotografiile, observ ca in aprilie ar fi un an de cand am facut aceasta activitate.
La acel moment m-am gandit ca daca tot nu foloseam jocul asa cum a fost el creat, ar fi util sa il punem in uz pentru ca cel mic sa formeze cuvinte.
Cateva abtibilduri cu litere le-am lipit pe piesele/dicurile jocului. Pe cele rosii le-am asociat cu vocalele iar cele negre cu consoanele.
Pentru ca literele mari au fost primele invatate de Adrian, am tiparit biletele cu 3 cuvinte scrise cu literele mari de tipar, urmand ca el sa formeze acele cuvinte.



 Nu incepuse de mult timp activitatea si a fugit sa ia rotunjitorul de colturi. Nu prea avea spor sa puna piesele de lemn pentru ca avea cardurile cuvintelor ne rotunjite. :)))




Pentru ca au trecut mai bine de 9 luni de la aceasta activitate, sunt curioasa daca acum prezinta interes jocul "4 la rand". Zilele urmatoare il voi scoate de la naftalina.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...