Treceți la conținutul principal

Bălăceală la pătrat

Vara aceasta a fost vara noutăților, atât pentru puști cât și pentru noi. Parcul acvatic s-a dovedit dragoste la prima vedere pentru micul nostru peștișor, mai ales că am dorit să fie o surpriză pentru el urmând să o descopere ieșind pe balconul camerei în care eram cazați, iar pentru noi, Bulgaria nu a mai fost doar o țară de tranzit ci la începutul lunii iulie a fost bifată ca destinație de vacanță.


Decizia a fost luată mai mult pentru că anul acesta nu am avut chef să călătoresc mult cu mașina până la destinație. Am ales cel mai mare parcul acvatic din zona Nisipurilor de Aur, optând să stăm cazați chiar la hotelul ce are intrarea în parc. Îmi propusesem să văd plaja, nisipul și intrarea în mare, atât de mult lăudate și apreciate de toți turiștii, dar nu am reușit.
Parcă îmi pare rău că nu am ajuns și la Marea Neagră bulgărească, însă toboganele strigau la noi cu disperare să nu le părăsim.





Cel mai apreciat a fost râul leneș, unde stăteam tolăniți pe colaci și ne relaxam lăsându-ne purtați de curentul apei pe traseul bine stabilit.



Între reprizele de bălăceală săream repede la umbra Magnoliei și savuram aventurile din cărți iar când simțeam că ne-am încărcat nițel bateriile, începeam aventurile reale înfruntând crocodili, țestoase uriașe, jeturi de apă jucăușe și tobogane alunecoase.





Am avut norocul să prindem o perioadă mai lejeră căci parcul acvatic a fost chiar liber în timpul săptămânii iar în weekend a devenit vizibil mai animat dar nu atât de mult încât să nu mai găsești șezlonguri libere cu spațiu suficient între ele.





Știam că avem un iubitor al apei și "bălăcitor" înrăit, însă tot am planificat din timp ca după o astfel de experiență plăcută e cazul să înceapă cursul de înot, fiind mult mai receptiv la idee de a învăța cu un instructor. 

Eu nu știu să înot și pentru că în adolescență am trăit o experiență traumatizantă în care era să mă înec,  decisesem înainte să-l nasc ca micuțul meu să nu-și piardă instinctul dobîndit în burtică și voiam să merg la bazin încă din primele lui luni de viață. 
Daaar, din păcate cum mintea disperată a unei mămici la primul copil vede germeni, bacterii și pericole la tot pasul pentru odrasla sa, a ajuns copilul să aibă 6 ani și să nu fi învățat încă să înoate.

Sunt optimistă că lucrurile vor evoluat minunat în continuare iar dragostea lui Adrian pentru apă se va amplifica o dată cu începerea cursurilor de înot. 
De reținut este că această vacanță s-a lăsat cu distracție, relaxare, înfrânt temeri și bălăceală la pătrat.

Vă doresc să aveți zile de vară cu apă multă sau puțină, în fucție de preferințe.

Comentarii