Primesc o carte tare frumoasa, mare si grea. Ce pot face din cutia in care a fost livrata?
Pe moment o depozitez frumusel pe balcon, cine stie cand am nevoie de un astfel de ambalaj.
Seara, pe la miezul noptii, ma loveste inspiratia si taman cutia primita in cursul zilei este ideala.
Va fi transformata, in doi timpi si trei miscari, intr-un teatru de umbre.
Pot sa spun ca am avut un succes colosal cu acest teatru, cu muuult peste asteptarile mele!
Pustiul s-a distrat fantastic si era mereu cu gura cascata de uimire, si din cand in cand ii ajungea pana la urechi de atata ras.
Am pus in scena povestea noastra, structurata pe capitole, asa cum am tot ascultat in ultimul timp "Aventurile lui Habarnam". Capitolul 1: Intalnirea (dintre parintii lui, adica dintre mine si sot), capitolul 2: Bebelusul (despre el, rodul dragostei noastre), si tot asa am povestit ce ii place lui sa faca: sa se balaceasca in cada, sa vada animalele impreuna cu tati, sa se joace in parc, iar Tuxie nu a lipsit din peisaj, plus multe improvizatii de moment.
Premiera a fost seara, la lumina diafana a unei lampi. Misterul era invaluit in curiozitate si magie.
In seara aceea nu am facut fotografii pentru ca eram prea implicata sa prezint povestea, iar cei doi spectatori (el si tati) erau mult prea entuziasmati de piesa.
Cert este ca teatrul de umbre a fost utilizat si pe timpul zilei cand soarele scalda camera in lumina apusului. De data aceasta, am pus impreuna in scena piesa. Si vai de mine, tare drag imi era de el! Nu m-a lasat sa sar nici macar o particica din poveste: "Mama, să înţepi cu tine si cu tati cu inima!".
Spuneam ca teatrul de umbre se realizeaza in doi timpi si trei miscari.
Ei bine, chiar asa este. Aveti nevoie sa reciclati o cutie, eu am avut una speciala pentru carti, in forma de cruce, astfel nu am mai muncit sa decupez o cutie normala.
Am facut nitel pe arhitectul desenand cu un creion fatada teatrului.
Cand am fost multumita de schita, am dat cu un marker negru permanent peste desenul creionat.
Apoi am taiat cu un cutter zona unde urma sa fie scena. Eu am decupat si in partea de sus un cerc, pentru a pune initiala baietelului nostru, doar este teatrul lui, nu?
La final am lipit cu scotch o hartie alba, pe partea de interior a cutiei.
Pentru elementele piesei de teatru am folosit siluete decupate din carton negru pe care am lipit cu scotch, paie de suc negre.
Sfarsit!
Mami, mai viau încă o datăăă!
Pe moment o depozitez frumusel pe balcon, cine stie cand am nevoie de un astfel de ambalaj.
Seara, pe la miezul noptii, ma loveste inspiratia si taman cutia primita in cursul zilei este ideala.
Va fi transformata, in doi timpi si trei miscari, intr-un teatru de umbre.
Pot sa spun ca am avut un succes colosal cu acest teatru, cu muuult peste asteptarile mele!
Pustiul s-a distrat fantastic si era mereu cu gura cascata de uimire, si din cand in cand ii ajungea pana la urechi de atata ras.
Am pus in scena povestea noastra, structurata pe capitole, asa cum am tot ascultat in ultimul timp "Aventurile lui Habarnam". Capitolul 1: Intalnirea (dintre parintii lui, adica dintre mine si sot), capitolul 2: Bebelusul (despre el, rodul dragostei noastre), si tot asa am povestit ce ii place lui sa faca: sa se balaceasca in cada, sa vada animalele impreuna cu tati, sa se joace in parc, iar Tuxie nu a lipsit din peisaj, plus multe improvizatii de moment.
Premiera a fost seara, la lumina diafana a unei lampi. Misterul era invaluit in curiozitate si magie.
In seara aceea nu am facut fotografii pentru ca eram prea implicata sa prezint povestea, iar cei doi spectatori (el si tati) erau mult prea entuziasmati de piesa.
Cert este ca teatrul de umbre a fost utilizat si pe timpul zilei cand soarele scalda camera in lumina apusului. De data aceasta, am pus impreuna in scena piesa. Si vai de mine, tare drag imi era de el! Nu m-a lasat sa sar nici macar o particica din poveste: "Mama, să înţepi cu tine si cu tati cu inima!".
Spuneam ca teatrul de umbre se realizeaza in doi timpi si trei miscari.
Ei bine, chiar asa este. Aveti nevoie sa reciclati o cutie, eu am avut una speciala pentru carti, in forma de cruce, astfel nu am mai muncit sa decupez o cutie normala.
Am facut nitel pe arhitectul desenand cu un creion fatada teatrului.
Cand am fost multumita de schita, am dat cu un marker negru permanent peste desenul creionat.
Apoi am taiat cu un cutter zona unde urma sa fie scena. Eu am decupat si in partea de sus un cerc, pentru a pune initiala baietelului nostru, doar este teatrul lui, nu?
La final am lipit cu scotch o hartie alba, pe partea de interior a cutiei.
Pentru elementele piesei de teatru am folosit siluete decupate din carton negru pe care am lipit cu scotch, paie de suc negre.
Sfarsit!
Mami, mai viau încă o datăăă!
Arata minunat! Imi inchipui cat de mult s-a bucurat copilul vostru de o astfel de poveste. Am observat ca atunci cand sunt mici copiii adora sa afle cat mai multe informatii din trecutul lor.
RăspundețiȘtergereRezultatul arata fantastic, atat scena, cat si figurinele. Exista vreun loc de unde se pot descarca aceste figurine?
Multumesc!
RăspundețiȘtergereAsa este, si eu am observat, nu numai la baietelul meu, copiii iubesc sa le povestesti si sa povestesti, si repovestesti, cam tot ce tine de ce faceau cand erau mici. :)
Din pacate nu exista fisierele, au fost modificate si adaptate de mine in functie de povestea noastra si nu m-am gandit ca ar prezenta interes si pentru alte persoane, desi sunt doar niste forme. Am sa caut sa vad daca mai dau de fisierul respectiv, ca de atunci am tot schimbat calculatorul.