Pe principiul: "nu se știe niciodată când ai nevoie", am păstrat foarte multe role de carton de la hârtia igienică.
O parte din ele le folosisem deja pentru activități de matematică iar ultimele rătăcite print-o pungă am zis că le voi arunca. Însă, m-a pocnit remușcarea că le-am ținut atâta timp fără să le folosesc iar acum doresc brusc să le arunc. M-am gândit să le mai dau o șansă înainte să ajungă la reciclare.
Le-am tăiat pe jumătate, am lipit eu două pe perete apoi puștiul a preluat comanda.
Avea la dispoziție:
- dispenserul cu bandă adezivă transparentă,
- jumătățile de role de carton,
- o bilă de polistiren.
M-a întrebat cum să facă traseul astfel încât bila să treacă pe un alt rând. Cât timp m-am gândit cum să-i ofer un răspuns dar fără să-i dau și soluția, el deja găsise o modalitate de a-și rezolva dilema.
Mi-a demonstrat că nu este necesar să sar imediat cu rezolvarea atunci când o cere, evident dacă situația este foarte tensionată și văd că frustrarea este mare, intervin pentru îmbunătățirea stării de spirit. Uneori o simplă îmbrățișare face minuni și liniștește furtuna.
A fost tare încântat de această activitate. Drept dovadă că au apărut și alte elemente, cum ar fi coșulețul, rola de carton rămasă de la scotchul lat și un tub gigant de carton.
Comentarii
Trimiteți un comentariu