26 noiembrie 2018

Camera lui

De mult timp incerc sa ma organizez sa scriu articolul despre camera lui Adrian.
Nu ma refer la cea de cand a fost bebelus (episodul 1 si episodul 2 ), aceea este deja pe blog, ci din momentul in care am aflat de Maria Montessori si m-am indragostit de principiile ei. Doream sa-i ofer libertate de miscare, sa-si dezvolte independenta intr-un mediu armonios, aerisit si curat.
Cred ca pustiul avea un an si ceva, nu mai stiu sigur, dar cert este ca am schimbat camera cu investitie minima.
Am sa incerc sa o prezint punctual si tot odata sa motivez alegerile.

De zugravit, nu am zugravit... cat dezastru ar fi putut face un bebelus? Asa ca a ramas peretele bleu, doar ca am ales o alta tema pentru a decora camera.
De la norisori si stelute, am trecut la o tema marina.
Am realizat un design cu alge si corali, ce a fost tiparit pe un autocolant pvc, l-am decupat de mana, cu un cutter, si l-am lipit pe peretele colorat.
In locul dulapiorului cu masa de infasat am ales sa facem un colt de citit.


Achizitii noi de mobilier au fost: pat, masuta + scaunel si o noptiera mica ce a fost pusa langa pat.



Cu realizarea mini bibliotecii ne-a ajutat bunicul. El cu partea din lemn iar bunica ne-a cusut panza din catifea/raiat bleumarin. Ne-a facut chiar si o draperie si husa pentru fotoliul tip puf.
Pustiul in momentul respectiv nu avea la dispozitie un numar foarte mare de carti, erau toate in sufragerie si le roteam periodic pe cele din camera lui.

Patutul de bebelus a fost imprumutat de la verisoara mai mare, asa ca l-am returnat iar in schimb am achizitionat un pat de la ikea. Varianta cea mai ieftina de cadru iar salteluta stiu ca a costat ceva mai mult, optand pentru o varianta mai buna, pentru un somn linistit.
Masuta si fotoliul pe care stateam cand il alaptam (din prima lui zi si pana aproape de momentul intarcarii blande a cam adormit la san) s-au reintors in sufragerie, iar eu urma sa stau cu el in pat pana adoarme.
Motivul acesta m-a determinat sa achizitionez extra protectia din lemn, sa nu cada din pat dar totusi sa se poate da usor jos.


Am pastrat cutiile de depozitare de sub pat, intr-o cutie sunt animalele de plus iar in cealalta sunt sinele si toate accesoriile pentru tren.


Patul a fost lipit de un perete din beton, rece si pe timp de vara, cand statul cu articulatiile lipite iti fac si dintii in gura sa amorteasca de cat de rau e... asa ca tot bunica ne-a venit in ajutor cand am realizat balena albastra.
Eu am facut designul si tiparul din coli mari de flipchart iar ea a cusut materialul pe un burete.
Am lipit balena pe perete cu scai dublu adeziv.


Deasupra noptierei de langa pat am lipit fotografii cu el, pentru a invata si respecta rutina de dimineata. Cei drept, in prima faza nu respecta tot, dar am reusit sa-l surprind fotografic in momente diferite si sa le pot tipari pentru a creea o secventialitate.
Tin minte ca era fascinat si venea foarte des sa se admire in fotografii, apoi fugea la baie sa-si respecte actiunile.
Faptul ca se vedea  pe el in fotografii cred ca a avut un impact mai mare in respectarea rutinei, decat daca ar fi fost desene creionate sau alti copii.


Tabliei patului i-am facut un artificiu, ca sa nu dea puiutul cu capul in ea cand se zbenguie in timpul somnului. Am pus un burete si am acoperit cu acelasi tip de material din care avem draperia si minibiblioteca.


Covorul ne-a dat batai de cap.
Am cautat mult timp unul simplu, fara culori stridente, fara model. Doream sa stea pe jos si sa se poata concentra pe activitati, jocuri, jucarii care oricum sunt colorate. Cred ca l-as fi obosit inutil daca ar fi avut o stimulare vizuala in plus.
Nu am gasit covorul minune, sa nu fie mic, dar nici mare, sa nu fie scortos dar nici sa ne coste o avere. Pana la urma am optat pentru mocheta uni, cu fir scurt (nu as fi dorit sa stau sa aspir cu orele hartiute, varfusi de creioane colorate, sclipici, dintr-un covor cu fir lung). La metru patrat sa fie, exact cat doream.
In plus, am ales sa semene cu nisipul de pe fundul marii.


Dulapiorul cu masa de infasat a devenit cel care are la indemana hainele lui, o mare parte sunt in dulapul nostru.
Avand doar doua sertare iar el o memorie vizuala foarte buna, a invatat repede unde sunt sosetele, chiloteii, tricourile, si merge singur sa le ia. In felul acesta i-am oferit ocazia sa-si aleaga singur hainele in care doreste sa se imbrace.

Deasupra sertarelor, am facut zona de muzica unde am pus instrumentele muzicale si un radio cd player. A avut o perioada in care era fascinat sa introduca, sa scoata, iar sa introduca cd-uri si sa asculte cantecele si poezii.
In prezent, povestile sunt preferatele. Ore intregi de povesti audio!


Pentru organizarea jocurilor si a activitatilor am adus din sufragerie corpul de mobila care are 8 compartimente. Suficient cat sa aiba la dispozitie diversitate. Deasupra, am lipit pe perete, 3 rame in care periodic schimbam imaginile.





Masinutele!
Ooooo, da! Masinutele o mare iubire. In prima faza eu am fost cea care a starnit aceasta pasiune, ajungand in prezent la un numar mult prea mare pentru a fi depozitate in submarinul realizat din carton reciclat. Dar, am fost constanti, am optat pentru acelasi tip de producator, si raport 1:43.


Pe tavan, aplica a fost si ea personalizata. Am avut senzatia ca o putem transforma intr-o meduza translucida. Deci, tentaculele le-am realizat din pungi reciclate si le-am agatat de margine cu agatatori pentru cercei. Se misca atat de diafan cand sufli catre ea, ai impresia ca inoata. E relaxant sa o privesti.
Seamana cu o meduza, nu?

Pe perdeau simpla alba, am cusut cateva frunze decupate dintr-un bumbac verde. Imi par ca vin atat de bine in completarea autocolantului de pe perete.


Am sa incerc sa fac un articol viitor cu micile modificari aduse in restul casei, gandite astfel incat el sa se simta liber si sa nu depinda de noi in multe din actiunile proprii.
Astazi, dupa doi ani si ceva in formula aceasta, nu regret absolut deloc deciziile luate. Observ un copil calm, echilibrat si ordonat, pe care mediul si ambientul l-au modelat frumos.

Poate parea aranjata, ca nu exista camera de copil care sa fie atat de curata... dar sincer, spun cu mana pe inima ca DA, camera lui este cea mai curata si ordonata din locuinta noastra si ma bucur nespus ca am insistat de la inceput sa fie totul la locul lui, dupa fiecare joaca sau activitate, si ca am avut norocul sa aflu de Maria Montessori in timp util. :)) De fapt, niciodata nu-i prea tarziu.


Cu drag,
mamica lui Adrian.

2 comentarii:

  1. Felicitări, Cecilia! Mă uit cu drag a jocurile voastre și vă admir pentru răbdare și talent organizatoric. La noi e cam debandadă mereu și piciul, mai mare acum, are o problemă cu ordonarea lucrurilor, cu toate că am încercat diverse abordări, mai în joacă, mai în serios. Mulțumesc pentru idei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, Ioana!
      La noi cred ca a contribuit si urmatorul lucru, dau un exemplu: cand a avut nevoie de foarfeca sa taie ceva, si nu o gasea, il lasam sa o caute peste tot si ii subliniam faptul ca daca o ducea la loc dupa ce termina treaba cu ea, sigur ar fi gasit-o mult mai rapid si ar fi putut sa o foloseasca de fiecare data cand ar fi dorit.

      Am profitat de ocazia ca el a avut o perioada cand adora sa taie cu foarfeca. :))

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...