Asta e a mea!

Eu: Care este cana mea?
Pustiul: Asta e a mea!
Tati: A mea e pe masa.
Eu: Nu, a ta e pe noptiera!
Pustiul: Asta e  cana mea!
Eu: Stiu ca eu am pus cana mea pe coltul mesei.
Pustiul: E a mea!
Tati: Eu nu am dus cana pe noptiera, e cana mamei.
Eu: E a mea? Eu am lasat cana aici!
Pustiul: Tati are cafea in ea. Asta e a mea!
Eu: Sunt doua pe masa, care este a mea? Merg sa le spal pe toate!

Cam asa decurg lucrurile cand ai cani simple si uiti pe unde le lasi. Aveam un marker pentru portelan si am decis sa elimin orice conflict cu membrii familiei mele.
Am complotat cu Adrian sa il facem pe tati pisoi, eu am votat sa fiu vulpita iar el a dorit masina.
Dupa ce am facut schite pe hartie (observati va rog ca vulpea a fost cel mai greu de multumit), am desenat cu markerul pe canile curate si uscate.

Pustiul a preluat foaia cu schite si a adaugat diverse detalii, a suprascris si a desenat pe contur.

Ca sa fie totul si mai clar, fiecare desen are bula cu mesaj. Evident, pustiul zice: "Cana mea!" :)))

Pe marker era mentionat ca dupa ce stau 4 ore sa se usuce, este nevoie sa fie bagate 90 de minute la 160°C.
Daca tot am incins cuptorul, am aruncat si dovleacul de la strabunica sa se coaca pentru o placinta mult ceruta de Adrian.

Bip! Bip! Biiiip!

Gata, cuptorul a terminat.
Spalate cu detergent de vase, sunt deja puse la treaba. Sa vedem, acum cine mai incurca minunatiile acestea de cani.

Seara cand a venit tati acasa, i-am aratat cadoul si l-am intrebam daca este usor de intuit cui apartine fiecare cana.
Tati: - Eu sunt pisoi? Dar de ce am ochelari?
Pustiul: - Pentru ca porti ochelari, tatiiii!
Tati: - Dar vulpita de ce are coronita?
Eu: - Pentru ca sunt printesa casei!
Pustiul: - Iar eu sunt masina, tati! Uite, pot sa fac cu ochiul.