Vixy

Pana nu de mult, aveam senzatia ca iarna se cam termina imediat dupa ce se incheie sarbatorile de iarna, adica dupa Sf. Ion ar cam fi gata. Anul acesta a fost altfel, poate pentru ca, pana in Craciun, am avut de urmarit calendarul advent ce a presupus descoperirea unei carti si a unei activitati aferente, in fiecare zi. Mereu am avut senzatia ca iarna vine noaptea. Da! Asa mare bucurie era in copilarie cand in diminetile inzapezite venea tata si ne trezea strigand la noi sa sarim repede la fereastra sa vedem ce-i afara. La fel a fost astazi de dimineata cand am vazut ca totul era perfect, era alb, era curat, era divin. Si cred ca a fost o coincidenta divina sa pregatim peisajul nostru de iarna, chiar aseara. De fapt, sa-l incepem impreuna iar dupa ce a adormit pustiul, eu am stat pana am finalizat scena de iarna. De dimineata, am vazut dubla bucurie pe chipul lui, pentru peisajul de afara si pentru peisajul din camera lui. Rasplata a fost ca ne-am jucat ore intregi, toata ziua...

Am asa un sentiment placut cand ma gandesc la noul an... Este ceva ce ma indeamna sa-l simt si sa-l zaresc intr-o lumina calda, placuta si plina de frumos. Cu proiecte creative si educative, cu experiente  noi si trairi exuberante, cu multe zambete si bucurie alaturi de oameni buni si frumosi, prieteni vechi si noi. Cred ca este prima data cand la inceput de an, imi fac o lista cu ceea ce doresc sa realizez. Gandul imi zburda precum un ied intr-o poienita de primavara, iar mintea nu sta locului nici macar o milisecunda, e multumita cu 4 ore de somn pe noapte. Asa ca vreau... vreau sa fim sanatosi, apoi pot merge sa descopar carari ne batatorite. Apoi, voi sapa si voi sapa si voi sapa si atunci cand va fi usor si pufos, dar si atunci cand va fi greu si inghetat, si voi cauta... Voi dori sa construiesc. Si sa ridic, sa cresc... pentru mine, pentru el, pentru ei, pentru toti. Pentru viitor!