I-am permis de fiecare dată când a dorit să mă ajute. Era precum o umbră mereu alături de mine iar fiecare mișcare a mea era analizată, memorată, pusă în practică. Evident că punea mâna pe tot ce foloseam eu prin casă iar în bucătărie toate ustensilele păreau uriașe în mânuțele lui: telul, cleștele, strecurătoarea, răzătoarea, etc. Era tare greu să le manevreze și automat intervenea frustrarea, dar încet încet am achiziționat același tip de ustensile, însă de dimensiuni mult mai mici. Mânuțe mici, ustensile mici, nu? Satisfacția că reușea să le folosească bine și să ducă la bun sfârșit o activitate a fost pe măsură. Despre accesul lui la bucătărie, am mai scris aici unde am prezentat activități de viață practică. Drept vorbind, cu răzătoarea mare care taie extrem de bine, uneori chiar și eu reușesc să-mi mai șlefuiesc pielea degetelor așa că din motive de siguranță nu am îndrăznit să-i permit să o folosească și el. În schimb, am găsit o răzătoare de dimensi...