Vixy

4 ani! Vai de mine cum a trecut timpul... Au trecut 4 ani? Poate ca uneori, pentru noi, adultii, este usor sa ne pozitionam in timp si sa constientizam trecerea acestuia, dar pentru cei mici este mai dificil iar metoda Montessori de a celebra viata, este foarte interesanta. Mi-a placut imediat cum a aflat despre ea. Fiind joi, am planuit ca inainte de a pleca tati la serviciu, sa sarbatorim impreuna cei 4 ani minunati din viata noastra in trei. A decurs cu noi toti in pijamale, pentru ca imediat cum s-a trezit pustiul, a fugit sa inspecteze casa si a vazut totul pegatit: pe podea plansa cu anotimpurile, fotografii cu el si globul pamantesc, iar pe masuta, 4 cadouri frumos ambalate. Ceremonia in stil Montessori decurge foarte frumos, cel mic constientizeaza si vizualizeaza lunile anului, cum pamantul se roteste in jurul soarelui, ce s-a intamplat cu el de la nastere si pana in prezent. Lumanarea pozitionata in centru, reprezinta lumina si caldura soarelui. I-am prezentat ce este...

De cand era un ghem de copil, i-am permis sa se implice in rutina cumparaturilor. Facem lista impreuna acasa si chiar il intreb pe el ce ar prefera sa cumparam. Sunt situatii in care, in magazin, el ma cam trage de maneca si imi spune ca am uitat sa luam lapte, sau banane... ceea ce imi dovedeste ca are o atentie mult mai mare decat as fi crezut. In magazin, prefer sa iau cos mic cu rotite, sa-i fie accesibil si lui, fata de un carut metalic in care sa-l pun si sa fie imobilizat, pe post de privitor. La casa de marcat, inca din momentul in care abia daca ajungea la banda pentru produse, i-am permis sa incerce sa aseze cumparaturile, iar la plata, daca doreste, ofera el banii si ia bonul si restul. Ieri am decis sa facem o casa de marcat. Din carton, cutii si role reciclate. Atat de mult mi-a placut sa lucram impreuna la acest proiect, si un asa succes a avut, incat astazi, am completat cu accesorii: banda pentru produse si un cos pentru cumparaturi. Nu vreti sa s...

Ador activitatea aceasta, nu numai datorita cheilor super-super simpatice si dragalase, dar si pentru faptul ca presupune o atentie la detaliu extraordinara plus concentrare maxima. Cand dis de dimineata, pustiul sare langa masuta, direct in pijama, si iti spune: " - Uaaauuuu, mami! Ce joc interesant!", ma pot felicita ca mi-am pus scobitori la pleoape, sa pot pregati activitatea la ora 3 noaptea? Raspund tot eu... Daaaaa, pentru ca entuziasmul lui m-a facut sa zambesc si sa-mi stearga orice urma de cearcane, vizibile chiar si din avion, la ora 7 si ceva dimineata, cand a dat trezirea. A intuit destul de repede ce are de facut, asa ca nu a fost nevoie de o prezentare. El a trecut direct la treaba, in timp ce eu am mai motait nitel pe canapea, pana a terminat asocierile si m-a chemat victorios sa vad ce a facut. Fotografiile sunt facute la runda a doua, cand mos Ene ma cam parasise si puteam sa vad bine prin obiectiv. :))))

Calendaristic, este ultima luna de iarna, si inca ne mai bucuram de activitati si jocuri ce se potrivesc acestui anotimp. Pregatisem de asta toamna o rama tip oglinda, adica, intr-o rama de tablou am pus o folie autoadeziva ce imita oglina. Aceasta a fost folosita pentru jocul liber, in care creativitatea sa-si spuna cuvantul, formand diferite modele si patternuri din obiecte naturale ( ghinde, scoarta, felii de lemn, nasturi din lemn, etc.) Am revenit cu jocul, dar schimband obiectele ce urmau sa faca parte din creatiile "inramate". De data aceasta, i-am pus la dispozitie obiecte potrivite cromatic cu iarna: bile de sticla, margele din lemn vopsite cu alb si bleu, cristale, clopotei argintii metalici). De data aceasta, am construit impreuna fulgi de nea, iar in scurt timp, pustiul a adus si o familie de copitate salbatice, urmate de o vulpita ce apoi a fost alungata de cerb, pentru a-si proteja puiul. Pe langa jocul liber de creatie, a fost si un joc de rol cu anim...