Vixy

De mai bine de un an avem cartea " Lupul cel Mare si Lupul cel Mic " de Nadine Brun-Cosme si Olivier Tallec si pot spune ca o adoram, toti, de la mic la mare... includem si verisoare. Entuziasmul pentru aceasta carte m-a determinat sa ii realizez personajul cel mare, adica Lupul cel Mare. Tot cam din perioada cand am achizitionat cartea avem si animalul pufos, mare si numai bun de strans in brate. Nu stiu cum de a trecut un an si nu l-am prezentat pe blog. Asa ca, doamnelor si domnilor va prezentam Lupul cel Mare, acum la aniversare... sa aiba cam un an in viata lui si a noastra.

Dupa ce am spoit maini, masa si toate formele de decupat, cu plastilina din comert, am decis ca este momentul sa nu mai aruncam banii pe fereastra, sau mai bine zis la gunoi. Iubim varianta de plastilina facuta in casa, este mult mai sanatoasa si mai buna, chiar si varianta mai usor de realizat este o optiune mai placuta, adica aluatul acela facut din apa, sare si faina. Aluatul il facem foarte repede chiar si atunci cand vrei arici cu tepi din scobitori.

Roz bombon dar fara picatele.

Da, am intrat in randul lumii. Cica daca nu ai instagram nu existi, cam la fel cum era cu Facebook-ul in urma cu ceva timp. :)) Incep sa il ador si sa fiu mai activa acolo, asa ca cine doreste sa vada noutati poate sa dea follow me: www.instagram.com/vixy.ro

Toata seria o puteti vedea   aici . 5 martie | Un nou proiect in lucru. 6 martie | Dinozauri inghetati. 7 martie | Atentie mare pentru detalii. 8 martie | LA multi ani, femeii-copil din mine. 9 martie | Plastilina de casa = iubire la prima atingere. 10 martie | I se coace ceva.

"- Ş de la... Crictor? ", zic eu. "- Nuuuu, S de la Şapeee!!!". Il aveam  de mai bine de doi ani si nici nu stiam ca il cheama Crictor. Era atat de aproape si totusi ne bagat in seama pe cat ar fi meritat. Zi de zi statea in pat, langa perete, sa-l protejeze pe micut de spatiul dintre pat si zid. Asta pana in ziua aceea in care am rasfoit la Carturesti, cartea lui Tomi Ungerer. Ii fac un S de la... sarpe, ii fac un N de la... nimic si fug in bucatarie sa amestec ceva prin oalele de pe foc. Nu trece mult ca il aud strigand: "- Mamaaaaa, vino epede să vezi ce am făcut! Uiteeeee! Un opt!" Ce pot sa zic? Ca e prea mic? Asa ca il pup pe pitic. Desi stiu, si inteleg perfect ca prin joaca invatam mult mai frumos si usor, tot ma surprinde de fiecare data. Nu vreau sa ma gandesc la momentul acela cand o sa intre in sistem. Oh, nu! Crictor, de Tomi Ungerer

Da, ati citit bine. Cred ca este primul si poate va fi singurul articol de pe blogul meu, ce nu va avea fotografii, iar textul ar putea fi mai lung decat toate articolele de pana acum. Nu stiu ce m-a impulsionat sa fac acest articol, sper totusi sa gasiti in el informatii utile, descoperite de noi pe parcursul ultimilor ani. E miezul noptii... pustiul viseaza, sotul este plecat iar eu tastez cu pofta. :) In seara aceasta, cat timp am stat cu el sa adoarma (eu sunt paturica sau maimutica lui de nani), mai exact m-am facut ca dorm vreo ora, ma gandeam cat de NOROCOASA pot fi. De ce zic acest lucru? Hai sa o luam de la inceputurile inceputurilor cand eram in liceu si am dat cu ochii de el, de jumatatea vietii mele. Sa fie vreo 19 ani de cand ma iubeste si tot de atatia imi este alaturi... pai nu e NOROC ca l-am intalnit asa devreme? In toti acesti ani m-a surprins , m-a sustinut, m-a incurajat si m-a impulsionat sa incerc mereu lucruri noi, in job-ul meu, in pasiunile mele, in fo...

Astazi s-a anuntat a fi o zi calduroasa, iar noi, chiar de la prima ora am planificat sa ne racorim cu o inghetata parfumata si frumoasa. Pot sa spun ca am fost in extaz din clipa in care am amestecat cele doua ingrediente. Arata extraordinar de bine, se simte fantastic de fin la mana si nu mai spun ce miros are! De fapt poate avea ce miros doriti voi. Acest joc de rol ne-a tinut ocupati si implicati mai mult de o ora jumatate. Eu eram clientul pretentios ce avea dorinte inedite, ba cu aroma de lamaie, ba cu banana, ba cu bombonele, ba cu cipsuri de ciocolata si in plus mai eram si un client nitel curios ce isi mai baga nasul si mainile prin ingredientele de pe masa, dar pustiul era atat de concentrat incat munca in echipa era binevenita. In timp ce modelam si ne jucam, discutam despre culori si cum putem obtine roz din capsuni sau galben din lamai sau maro din cacao asa cum ziceam eu, iar el ma corecta zicand carob. :)))) Cine prefera inghetata la cornet?...

Toata seria o puteti vedea   aici . 27 februarie | Briose cu ciocolata dar fara ciocolata. 28 februarie | La multi ani, Adrian! Invitatie in atelierul micului mecanic. 1 martie | Vine, vine Primavara! 2 martie | Calutii lui Philip. 3 martie | Yuhuuuu... Petrecere in atelier! 4 martie | Prima pictura pe sticla.

Primesc o carte tare frumoasa, mare si grea. Ce pot face din cutia in care a fost livrata? Pe moment o depozitez frumusel pe balcon, cine stie cand am nevoie de un astfel de ambalaj. Seara, pe la miezul noptii, ma loveste inspiratia si taman cutia primita in cursul zilei este ideala. Va fi transformata, in doi timpi si trei miscari, intr-un teatru de umbre. Pot sa spun ca am avut un succes colosal cu acest teatru, cu muuult peste asteptarile mele! Pustiul s-a distrat fantastic si era mereu cu gura cascata de uimire, si din cand in cand ii ajungea pana la urechi de atata ras. Am pus in scena povestea noastra, structurata pe capitole, asa cum am tot ascultat in ultimul timp "Aventurile lui Habarnam". Capitolul 1: Intalnirea (dintre parintii lui, adica dintre mine si sot), capitolul 2: Bebelusul (despre el, rodul dragostei noastre), si tot asa am povestit ce ii place lui sa faca: sa se balaceasca in cada, sa vada animalele impreuna cu tati, sa se joace in parc, iar Tu...