In general sunt pasare de noapte. Cred ca asa am fost si inainte de a-l naste pe pustiulica, dar clar s-a agravat situatia de cand cu trezirile lui nocturne pana pe la 3 ani si ceva. Si nu prea erau putine, drept dovada si cartea aceea cu retete care tot noaptea a cam fost dospita.
Azi noapte am mesterit.
De data aceasta pentru mamici nu pentru pitici.
Chestii de purtat inspirate de materialele minunate Montessori, mai exact pandantiv si cercei cu simpaticele cuburi din lemn vopsite roz... adica, turnul roz. Ah, si ceva matematica.
Fotografia cu mine purtand pandantivul, este facuta de Adrian cel curios care nu ma lasa sa fac nimic fara sa intervina si el. Asa ca am invatat sa nu-l mai resping sau sa-l inlatur ci sa-l implic, sa ii arat, sa ii explic si sa-i ofer incredere in a-mi folosi lucrurile care nu sunt un pericol major pentru el (de exemplu aparatul de pirogravura nu am avut curaj sa-l las sa-l atinga, si nu cred ca o voi face prea curand, imi pare mult prea periculos indiferent cat de indemanatic ai fi).
De cand am inceput sa accept ca desi este mic, totusi este capabil sa faca mult mai multe lucruri decat mi-as fi imaginat, au disparut crizele de furie si frustrarile din partea lui.
Daca va plac si doriti sa purtati dragalaseniile acestea, dati de veste.
Comentarii
Trimiteți un comentariu