Vulcanii Noroioși

Vineri seara îl întreb de Domnul Tati (apelativ inventat de puști) dacă are planuri pentru sfârșitul de săptămână, iar în caz că nu, ce facem? Liberi de program, am ales repede o escapadă de o zi. Pentru că vremea este încă foarte frumoasă, cu soare plăcut în adieri de vânt blînd iar ploile toamnei nu și-au intrat în drepturi, am decis să revedem Vulcanii Noroioși (ne vizitabili pe timp ploios).

Sâmbătă am plecat destul de târziu din București, undeva spre ora 10:00, dar pentru că temperatura din timpul zilei nu mai ajunge la 39 de grade în câmp deschis (în timpul vizitei vulcanilor nu prea ai posibilitatea să te adăpostești la umbră) am zis că nu este nici o problemă această mică întârziere. Și s-a dovedit că nici nu a fost. Aer liber, temperatură plăcută, lume puțină.

În urmă cu 8 sau 9 ani vizitasem în doi, acești Vulcanii fascinanți și Noroioși din Subcarpații Buzăului, mai exact Pâclele Mari din zona comunei Scorțoasa. După mai bine de 7 ani de la acea vizită, cănd Adrian avea 3 ani, am dorit să revedem vulcanii ce bolborosesc, doar că am decis să vizităm Pâclele Mici din zona Berca. 

În timpul ploios, apa brăzdează masa compactă formată din straturile de noroi uscat, astfel apar dune ce îți conturează un peisaj deșertic, aproape selenar dacă iei în calcul și craterele argintii. Aceste dune au făcut deliciul excursiei celui mic pentru că exploratul lor, săritul și cățăratul de pe una pe cealaltă au rămas în memoria lui până în prezent.

De data aceasta experiența a fost diferită, atât pentru mine cât și pentru puști. Spre exemplu, eu nu îmi aminteam să fi fost atât de multe cratere la Pâclele Mari, totuși în 9 ani este evident cum natura și intemperiile vremii își pun amprenta pe peisaj. 

Față de perioada cănd el avea 3 ani și era concentrat pe multă mișcare, de data aceasta am zăbovit mai mult, am analizat detaliile naturii, am descoperit comori, am avut parte și de o gustare de fructe pe care am reușit să o savurăm la umbra cât o palmă a unei movile de pământ.

Are un spirit de observare care uneori mă ia prin surprindere, și sincer, sunt momente când îmi adresează diverse întrebări iar eu sunt ne pregătită din punct de vedere informațional, dar revenind acasă încercăm să descoperim răspunsurile în cărți sau să revenim asupra neclarităților prin diverse activități.

Cum toți copiii sunt mici exploratori ce au o curiozitate imensă, natura le oferă un mediu propice pentru satisfacerea nevoii de a învăța. Excursia aceasta mi-a confirmat pentru a nu știu câta oară că principiile Mariei Montessori sunt nativ aplicate de cei mici. Învățarea cu toate simțurile. O experiență senzorială îl face să memoreze logic și mult mai repede iar în această escapadă, mânuțele lui au avut parte de tot felul de texturi.

- Mami, uite câte pietricele într-o singură piatră!

Am observat împreună sarea rămasă în urma evaporării apei, argila scoasă la suprafață de gazele naturale, straturile rocilor, "micile canioane" lăsate în urmă de eroziunea apei și a fost extrem de încântat să exploreze canalele și labirintul, cel din urmă numit fiind pus pe primul loc în preferințele excursiei.

Evident că am vorbit destul de mult despre vulcani, formarea conurilor, craterul principal, craterele secundare, fisuri.

Cum spuneam puțin mai sus, puștiul a văzut prima dată Vulcanii Noroioși cănd avea 3 ani iar interesul lui pentru aceștia a fost diferit, fiind mai mult pe fugă și în continuă mișcare. Îmi aduc aminte că în acea vizită cel mai mult a adorat să escaladeze dunele, iar eu aveam inima cât un purice.

Sper că v-am inspirat să vă faceți planuri de ieșit în natură în acest sfârșit de săptămână și să vizitați  Vulcanii Noroioși cât încă mai permite vremea.

Nu uitați să aveți pălărie sau șapcă, încălțăminte adecvată pentru teren accidentat, folosiți cremă solară, chiar dacă aveți impresia că soarele se ascunde printre nori, razele uv tot trec și fără să vă dați seama la finalul zilei vă puteți trezi cu o surpriză neplăcută, și bineînțeles o sticlă cu apă.

Vă doresc să aveți parte de o "expotiție" cum îl citează puștiul pe ursul lui favorit, Winnie de Puh căt mai reuțită.