6 iulie 2020

Fefeauaua

In caz ca nu ati inteles titlul articolului va rog sa-l intrebati pe pustiul nostru din timpul cand era mic si avea un vocabular adorabil.
Fefeauaua este unul din acele cuvinte cu melodicitate ce a ramas in amintirea si in vocabularul meu. Face parte dintr-o familie care suna cam asa:
Fefeauaua = cafea
Pipiauaua = portocaliu
penpeauaua = canapea.

Daca tot m-a dus gandul catre perioada primelor cuvinte, vreau sa scriu acum si despre cantecelul lui de "nani-nani", ca poate peste zeci de ani cand oi fi batrana si uituca, am sa revin pe blog sa citesc despre el, despre perioada:

Nani-nani piototot,
Dodu mama piototot.

Musai sa trec si traducerea cat inca o mai tin minte:

Nani-nani puisor,
Dormi cu mama, puisor.

Vai, si acum rad cu lacrimi si nu mai pot de dragul lui cand ma gandesc cum vorbea. A fost un copil care a vorbit devreme, iar frazele au venit mult mai repede decat ne-am fi asteptat.
Este un copil care vorbeste mult, dar muuult. Cu noi. Cand nu este in sanul familiei zici ca este un copil timid care are nevoie de o macara sa scoata trei cuvintele la iveala.

Revenind la fefeauaua, adica la cafeaua lui tati, pentru ca eu nu beau, nu am baut si nu sunt atrasa sa beau in viitorul apropiat sau indepartat. Desi am o experienta de ani de zile, inca din scoala primara, in care am facut sute de cafele la ibric pentru toti musafirii parintilor mei, tot nu am fost tentata sa beau.
In schimb, ador mirosul cafelei proaspat macinata. Ma imbat cu mirosul acela pe care si acum cand scriu despre el parca il simt, sau poate este din cauza ca sufrageria este plina de acest miros divin datorita stradaniei de astazi a lui Adrian, pentru a umple borcanul cu cafea proaspat macinata al lui tati.

Nu stiu daca rasnita aceasta manuala a  fost achizitionata pentru activitatea de viata practica a pustiului sau pentru cafeau proaspat macinata a lui tati, caci aveam deja una electrica, important este cat de util se simte cel mic atunci cand participa la activitatile de zi cu zi alea familiei.





Este destul de dificil sa macini boabele de cafea pe nivelul cel mai fin, ai nevoie de muschi pe care nici eu nu ii posed, dar activitatea poate fi impartita in doua etape cu grade diferite de macinare, iar aceasta misiune poate fi dusa la bun sfarsit chiar si de cei mici.

Cel mai mult imi place sertarasul unde se strange cafeau macinata, cand il deschizi parca ai descoperi o comoara, iar rasplata muncii tale este mirosul fantastic.






Cand borcanul era aproape plin, m-a rugat sa ii aduc altul gol.
Eram in stare de soc sa vad ca ar mai avea energie si rabdare sa mai umple inca un borcan. Se pare ca nu a mai dorit sa continue, ci pur si simplu a vrut sa lase tava in stadiul in care o gasise, gata pregatita pentru alta data cand ar dori sa reia activitatea.

La final i-am sugerat ca ar putea folosi aspiratorul de mana pentru a strange mai usor ce ii cazuse pe masa, pe scaun si pe jos.
Acum stau si ma gandesc ca m-am grabit, ar fi trebuit sa-l las pe el sa vad ce ar fi ales . Poate ca ar fi preferat matura mica iar eu i-am distras atentia.
Dar, invat si eu din propriile experiente. Important este ca am constientizat iar cu urmatoarea ocazie voi mai astepta putin sa vad ce decide el sa faca.




Ia sa vedem, cine are acum pofta de o cafea cand vede boabe proaspat macinate?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...