5 iulie 2020

Rafinarea miscarilor

Ai putea crede ca la varsta de 5 ani un copil nu mai este interesat de exersarea motricitatii fine, pentru ca la aceasta varsta interesul lui ar fi indreptat catre limbaj, catre partea sociala.

Da, in mare parte cam asa este.
Conform Mariei Montessori, varful curbei de dezvoltare in acest sens, cu cel mai mare interes pentru rafinarea miscarilor si exersarea motricitatii fine ar fi undeva intre al doilea si al treilea an de viata.
Atunci cand il vezi ca sta zeci de minute concentrat sa sorteze boabe de fasole sau de linte, atunci cand aduna scame de pe jos si exerseaza cu mana prinderea tip penseta, este cazul sa-i oferi activitati stimulatoare in acest sens.
Dar asta nu inseamna ca gata, de la 3 ani nu o sa mai faca nici o activitate ce presupune rafinarea miscarilor pentru ca a iesit din grafic sau ca este deja prea mare. Cred ca indiferent de varsta, copiii chiar si adultii sunt implicati intr-o activitate daca este atractiva, daca are un scop si faci sa devina o provocare.

Ce doresc sa subliniez este faptul ca nu trebuie sa incetam niciodata sa ii stimulam, sa ii provocam sa se dezvolte, sa le oferim activitati ce ii ajuta sa se concentreze si sa creasca.
Vreau sa intaresc acest aspect si printr-un exemplu in care pustiul a fost extrem de implicat si mi-a demonstrat ca pipeta mult indragita pe la 3 ani  este atractiva si la 5 ani, dar...
Exact, exista un DAR. De data aceasta nu mai vorbim de pipeta gigant pe care abia o tinea in mana atunci, ci de una mica din sticla.
Deci provocarea trebuie sa fie adaptata varstei si cred ca daca trebuia sa umple sticluta aceea minuscula sau sa calculeze la doi ani, ar fi existat frustrare din partea lui si posibil ar fi renuntat.

Iata ca reajungem la un pas care este foarte important pentru adult, acela de a observa copilul si a-i oferi activitati adaptate nivelului lui si inca putin peste, pentru a-l stimula sa avanseze in achizitiile lui.

Revenind la exemplul mai sus mentionat, activitatea presupune transferul apei coloratate intr-o sticla micuta cu ajutorul pipetei iar zarul si deschiderea foarte mica a sticlutei au facut aceasta activitate sa fie o adevarata provocare.

Nu doar pentru el, caci recunosc ca si mie imi era destul de greu sa picur in acea sticluta, insa el nu a renuntat pana nu a finalizat. A dat cu zarul, a numarat, a picurat si a repetat acesti pasi pana cand a umplut recipientul.
Nu vorbim de 7-8-10 picaturi, ci peste 100 si ceva.

Cand a finalizat activitatea, nu este nevoie sa va spun de satisfactia si zambetul de pe fata lui ca a dus la bun sfarsit o provocare, si cu totii bine stim cat este de implinitor acel moment al reusitei.





De ce am pus apa albastra?
Observati in imaginea de mai jos cum se vede picatura pe masa alba, acesta este controlul erorii iar servetelul de hartie pus la dispozitie pe tava activitatii, exact pentru astfel de momente este.





Va doresc sa aveti un inceput de saptamana minunat, plin cu activitati frumoase si stimulatoare!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...