Vai, cum trece timpul! Cat de repede se duce...
Nu stiu unde, dar se duce. Iar odata cu el creste si pustiul nostru. Pfiuuuu, cum trece timpul!
Am descoperit acum printr-un folder ratacit, primul aeroport pe care l-am realizat cand el avea 1 an si 11 luni. Pe zi ce trece imi este tot mai clar ca minunile acestea mici de omuleti curiosi si dornici sa invete si sa exploreze, nu au nevoie de jucarii scumpe si sofisticate, ci de noi alaturi de ei plus o cutie de pizza reciclata.
Iata ca viata ne-a oferit perioada aceasta cu pandemia, cel mai mare dar posibil: mai mult timp petrecut alaturi de ei. In epoca vitezei cand totul incepuse sa galopeze mai ca viteza luminii, o sa se spuna ca ei sunt copiii corona, cei care au castigat timp de calitate alaturi de parintii lor.
Cum inainte de epoca metalului a fost cea a lemnului, jucariile noastre de lemn sunt de la Cristina si dupa atata timp inca arata ca noi, pentru ca sunt lucrate manual cu mare atentie si grija la detaliu.
Aeroportul l-am facut dintr-o cutie de pizza, cu putina vopsea si un marker am finisat detaliile. Turnul de control a fost realizat dintr-un pahar de hartie ce a fost inaltat pe o rola de carton ramasa de la hartia igienica.
Usor, repede si reciclabil, nu?
Spor la joaca!
Comentarii
Trimiteți un comentariu