5 decembrie:
"Uite, Madicken, ninge!" de Astrid Lindgren
"În timp ce o aștepta pe mătușa ei în fața unui magazin, într-o zi de iarnă, Lisabet îl vede pe Gustav, un copil din vecini, cum se plimbă ascuns în spatele unei sănii, pe tălpi, fără știrea vizitiului. Se crede atât de grozav încât îi spune fetiței că ea nu ar avea niciodată curaj să facă așa ceva.
Dar lui Lisabet atât îi trebuie. Cum să nu aibă curaj?
De ce crede toată lumea că e încă mică?
Uite, chiar acum o să se urce și ea pe ascuns în spatele unei sănii. Nici nu e greu, dacă se ține bine. Și e nemaipomenit să străbați în clinchet de zurgălăi orașul învelit de zăpada strălucitoare. Dar sania merge din ce în ce mai repede, lasă în urmă casă după casă și iese din oraș ca vântul.
Oare unde se duce?
Cum o să se-ntoarcă Lisabet acasă la mama, la tata și la sora ei mai mare, Madicken?"
Activitatea propusa pentru aceasta carte, a fost una senzoriala, sa-si bage degetelele in "zapada", sa faca bilute pe post de bulgari...
In cutia cu aluat am creat un peisaj de iarna si am reconstituit impreuna fragmente din poveste. Joaca in zapada, bataia cu bulgari, Sasso, cainele aleargand bucuros prin neaua pufoasa iar Gosan, pisica, de pe margine, intrebandu-se ce-i cu atata veselie.
Aluatul l-am facut in graba, fara sa cantaresc ingredientele, ci pur si simplu peste faina am turnat putin ulei, sare si apa calduta. Apoi am framantat. Pentru ca am pus prea multa apa, am completat cu faina pana ce aluatul s-a dezlipit de pe degete.
Figurinele sunt inuitii din sertarul cu habitatul polar. Dar cine, in afara de mine, baga de seama ca Lisabet nu are caciulita rosie si jacheta verde? Sau ca Madiken nu are haina albastra?
Poate candva, pentru piticii mei de pe creier, am sa fac papusi asortate povestii...
Gata! La joaca!
"Uite, Madicken, ninge!" de Astrid Lindgren
"În timp ce o aștepta pe mătușa ei în fața unui magazin, într-o zi de iarnă, Lisabet îl vede pe Gustav, un copil din vecini, cum se plimbă ascuns în spatele unei sănii, pe tălpi, fără știrea vizitiului. Se crede atât de grozav încât îi spune fetiței că ea nu ar avea niciodată curaj să facă așa ceva.
Dar lui Lisabet atât îi trebuie. Cum să nu aibă curaj?
De ce crede toată lumea că e încă mică?
Uite, chiar acum o să se urce și ea pe ascuns în spatele unei sănii. Nici nu e greu, dacă se ține bine. Și e nemaipomenit să străbați în clinchet de zurgălăi orașul învelit de zăpada strălucitoare. Dar sania merge din ce în ce mai repede, lasă în urmă casă după casă și iese din oraș ca vântul.
Oare unde se duce?
Cum o să se-ntoarcă Lisabet acasă la mama, la tata și la sora ei mai mare, Madicken?"
Activitatea propusa pentru aceasta carte, a fost una senzoriala, sa-si bage degetelele in "zapada", sa faca bilute pe post de bulgari...
In cutia cu aluat am creat un peisaj de iarna si am reconstituit impreuna fragmente din poveste. Joaca in zapada, bataia cu bulgari, Sasso, cainele aleargand bucuros prin neaua pufoasa iar Gosan, pisica, de pe margine, intrebandu-se ce-i cu atata veselie.
Aluatul l-am facut in graba, fara sa cantaresc ingredientele, ci pur si simplu peste faina am turnat putin ulei, sare si apa calduta. Apoi am framantat. Pentru ca am pus prea multa apa, am completat cu faina pana ce aluatul s-a dezlipit de pe degete.
Figurinele sunt inuitii din sertarul cu habitatul polar. Dar cine, in afara de mine, baga de seama ca Lisabet nu are caciulita rosie si jacheta verde? Sau ca Madiken nu are haina albastra?
Poate candva, pentru piticii mei de pe creier, am sa fac papusi asortate povestii...
Gata! La joaca!
Comentarii
Trimiteți un comentariu